Posts Tagged ‘PD-L
Aici e acasă
Dragă Nicola, mie îmi plăcea de tine, cum cânţi, I mean, cu mult timp înainte ca lumea să urle pe la şuşe sau pe la festivalurile berilor Îţi mulţumeeeeeeeeeesc că eşti lângă mine şi alte alea din perioada ta de glorie. Acuma, vreau doar un lucru să’ţi mai spun: uită’te la videoclipul de mai sus şi bagă bine la cap: tu eşti de vină! Păi dacă nu’l lăsai tu pe băiatul ăla de Mihai, zău aşa, rămânea să le cânte pe alea cu Luna sa suit în zare şi varianta reggae de la Constantinul lui Vintilă. Aşa, fără o femeie, ce dracu’ să facă un bărbat dacă nu o palmă?
*pm nu înseamnă ce a’ţi crezut ci private message
Urban şi problema mea
România pe bune
Maneaua fie cu voi!
Deci dacă Urban nu v’a convins, poate nu vă veţi simţi bine în această companie! Sau dimpotrivă…
Via Zoso.
Care’o muşcă şi’i merită!
Junele Lambrino de la Timişoara vrea în al doilea mandat. Pentru că, în primul, i’a fost bine. Câteva propuneri legislative respinse, trei sate transformate în comună la capitolul legi adoptate şi alte mizilicuri d’astea aducând mai degrabă a consilier judeţean sau chiar local.
Partea cea mai faină: micul Radu Lambrino a avut 19 luări de cuvânt în plen – care, de fiecare dată, au avut, de fapt, susţinute în scris.
Via Petre.
Ei, lasă, chiar pruncucidere nu a fost, numai o doză masivă de neghiobie dusă până la pragul (trecut) al prostiei.
Deci, doamna din figura alăturată are, ea, o poveste. Deopotrivă numai a ei dar şi dimpreună cu mulţi colegi şi colege, prieteni, pe alocuri tovarăşi, asistente şi portari, dragă Emil Boc. Povestea e cam asta.
Acuma, poate vreţi să ştiţi ce fac mâinile alea două bune, vezi bine, nu?, când vine vorba despre români? Nu numai de România, că asta înseamnă o anumită constrângere, o limitare, ci de români! De toţi. De ăia de pretutindeni, cum zice festivalul, sărbătoarea, ministerul sau secretariatul de stat sau ce’o mai fi; de asemenea, câteodată, Victor Roncea şi Andrei Bădin, last but not least, mereu Traian (pentru cei ce nu ştiu, şeful doamnei din fotografie, doamna cu mâinile).
Păi, când e aşa cum v’am zis adineaorea, doamna se joacă la butoane. Ca Walker cel tâmpiţel. Mulţamu’Ţi, Doamne, că nu i’ai dat ei valiza şi ai lăsat’o la Dubbya!
Deci, doamna Cazacu a fost luna trecută la Strasbourg. La cumpărături. A cumpărat, cu voturile domniei sale, o paporniţă de democraţie şi o căruţă de miniabsolutism şovin şi uşor fascistoid. Doamna a votat, că de aia s’a dus. Şi, în vreme ce domnii (că n’a plecat singură, a fost cu nişte domni) care au absentat de la vot po’să zică, onest, că au pe conştiinţă o rezoluţie a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei prin care Serbia a obţinut adâncirea rupturi dintre români şi români, acolo, la ei, la sud de Dunăre, între Pozarevac şi malul stâng al Vidinului (cum curge graniţa bulgaro-sârbă spre Dunăre), ei, bine, ea, doamna din poză, shhh, să nu’i mai rostim iarăşi numele, a votat ca o soluţie imorală ce este. Adică, fix aşa cum i’a plăcut Belgradului. Adică, pe româneşte, contra românilor.
Dacă a făcut’o din convingere, în locul ei m’aş duce să sting blogul şi p’ormă m’aş sui în copaci, pe stâlpi şi scări, să’mi rup pozele de pe panouri, să nu mă mai vadă strada în Bucureştii Noi. Şi, p’ormă, mi’aş spune de 1000 de ori: Eu nu mai am voie să votez niciodată, poate nici măcar în duminicile electorale, la şcoala din colţ!
Dacă, în schimb, a făcut’o pen’că aşa i s’a părut doamnei că e bine, să fie cu majoritatea, oricât de mică e ea, majoritatea, ce Dumnezeului să’i mai cerem şi urăm decât celebrul cântec de galerie Lasă-neeeeeeeeeeeeeee, lasă-neeeeeeee?!
Am plecat dintre voi
Dincolo de afişe
Ce încearcă ei să ascundă în dosul unor afişe colorate cu vorbe meşteşugit tâmpe: dalmaţienii uninominalului.